Top 10 nuci și alune - beneficii uimitoare pentru sănătatea omului - Partea a 2-a
6. Migdale
Migdale crude sau prăjite cu puțină sare, mărunțite, în coajă sau decojite, rase sau chiar sub formă de fulgi sunt variante pe care le găsim în comerț și care sunt utilizate la prepararea diverselor prăjituri mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă.
Foarte gustoase și hrănitoare, migdalele crude sunt roadele migdalului (Amygdalus Communis, din familia Rosaceae, crește până la 6 m înălțime; înflorește în aprilie cu flori care atrag albinele datorită nectarului lor bogat), se coc abia la sfârșitul verii.
Migdalele fac parte din grupa de fructe uscate, căci de la aceste fructe se consumă sâmburi; există migdale și amare (conțin amigdalină; acestea se folosesc în cantități mici, doar pentru aromatizare) și dulci, comestibili fiind varietățile de migdale dulci.
Migdalele crude sunt apreciate încă din antichtate, de pe vremea Patriarhilor Iacov și Moise căci există menționări pe paginile Sfintei Scripturi cu privire la aceste fructe, anume în prima carte din Biblie (”Israel, tatal lor, le-a zis: "Fiindca trebuie, faceti asa. Luati-va in saci ceva din cele mai bune roade ale tarii, ca sa duceti un dar omului aceluia, si anume: putin leac alinator si putina miere, mirodenii, smirna, fistic si migdale.” Geneza 43:11) , dar și în Numeri 17:8 (”A doua zi, cand a intrat Moise in Cortul marturiei, iata ca toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, inverzise, facuse muguri, inflorise si copsese migdale.”). Despre migdale au scris și medici și învățați ai antichității, precum: Teofrast, Porcius Cato, Columella și Scribonius Largus; ca și medicii arabi, toți aceștia menționând importanța nutritivă și terapeutică a migdalelor.
După relatările istorice, în 1700 î.Christos migdalul creștea în Palestina de unde s-a răspândit în China, India și în țările mediteraneene,iar mai târziu în Europa și în America. De asemenea, despre migdal aflăm că era plantat și în grădinile medicinale ale lui Carol cel Mare (secolul al XI-lea)¹. Plantații de migdali la noi în țară avem la Tohani, Prahova. Printre soiurile de miglali cele mai răspândite în țara noastră sunt: de Crimeea, de Italia, Burbank, din țările de la Marea Mediteraneană etc.
Migdalele uscate au un conținut de numai 4,50 % apă. Migdalele conțin acizi grași monosaturați (acid oleic și fermenți) care scad nivelul colesterolului LDL din organism; proteine, hidrați de carbon, acizi organici, săruri de potasiu (835 mg / 100 g migdale), calciu, fosfor, fier, vitamine (A, B1, B2, B3 – niacina și vitamina E, antioxidant puternic care protejează inima; conform „recomandării American Heart Association – consumul regulat a unei cantități de 28 - 56 grame de nuci protejează inima” ²) și emulsină (enzimă care se găsește în migdalele amare și în ciuperci).
Datorită conținutului bogat în complexul de vitamina B, migdalele sunt recomandate femeilor aflate în primul trimestru de sarcină, acestea ajutând la buna dezvoltare a copilului. Sunt mineralizante și tonice pentru sistemul nervos, iar conținutul lor de fibre alimentare sunt benefice pentru o digestie bună, oferind sațietate și energie care se asimilează doar parțial; așadar migdalele nu îngrașă .
Mai mult despre migdale: Migdalele - 10 beneficii surprinzătoare pentru sănătate
7. Nuci braziliene
Nucile braziliene sunt adevărate izvoare de energie generate de bogăția de nutrienți: cantitate mare de seleniu (1,917 µg/100 g nuci braziliene), proteine, grăsimi, vitamine (B1, B2, B , C, E), minerale (calciu, magneziu, potasiu, fosfos, sodiu etc.), fiind fructele celui mai longeviv copac din lume (înălține 50 m, logevitate 500 - 600 ani).
Nucul brazilian crește evident în Brazilia, dar și în sălbăticia pădurilor tropilace din America de Sud, sudul Mexicului și de-a lungul fluviilor Amazon și Orinoco. Ca asemănare, nucile braziliene au un înveliș lemnos ca și nucile de cocos, având 2,5 kg în greutate. În interiorul fiecărei nuci se află un număr de 12 – 16 semințe care sunt acoperite de un înveliș lemnos și pot fi adunate doar de pe jos când cad în timpul ploilor torențiale din sezonul ploios, fiindcă înâlțimea foarte mare nu permite ca acestea să fie culese direct din copac.
Beneficiile aduse de nucile braziliene organismului sunt multiple: consumul zilnic a unei singure nuci braziliene asigură necesal zilnic de seleniu pentru un adult, având astfel un rol inhibitor contra formării tumorilor canceroase care pot afecta sânul, plămânii și prostata.
Mai mult despre nucile braziliene: Nuci braziliene - beneficii și proprietăți
8. Nuci pecan
Nucile pecan sunt fructele arborelui pecan (Carya illinoinensis, din familia Juglandaceae-lor – crește până la 60 m înălțime și cu longevitate între 200 – 300 de ani, originar din Statele Unite și Mexic), asemănătoare ca formă cu nuca obișnuită, se poate găsi cu ușurință în comerț în magazinele online care vând fructe uscate.
Cu mii de ani în urmă, pecanul era cunoscut de indienii americani care foloseau lemnul acestui arbore pentru confecționarea diferitelor unelte (de exemplu: topoare), iar fructele erau foarte apreciate reprezentând hrană pentru sezonul rece.
Astăzi există multe soiuri de nuci pecan, căci din secolul 18 acest arbore nu mai crește doar în sălbăticie, ci a ajuns să fie cultivat în America de Nord situându-se pe primul loc la producția de nuci de pecan – 90% din producția mondială (200 000 tone).3 Alte locuri unde mai sunt plantații de pecan: Austalia, Canada, Africa de Sud, Israel, Marea Britanie și altele.
Ca și conținut, 100 g de nuci pecan are 72 g de grăsimi vegetale (reglează nivelul colesterolului în sânge), minerale (calciu, magneziu, potasiu, fosfor), microelemente (fier, seleniu, zinc, cupru, mangan), vitamine (complexul de B -uri, C, E, betacaroten (29 µg), luteină (antioxidant puternic - numită și „vitamina ochilor”), zeaxantină (17 µg - substanță benefică pentru piele și vedere), fitosteroli, fibre alimentare (ajută digestia) și altele. Nucile pecan furnizează la 100 de gr - 692 de kcal.
Nucile pecan sunt folosite ca atare, în salatele cu frunze verzi sau la prepararea diverselor prăjituri și bomboane de lux (praline). De asemenea pot fi servite la micul dejun, în combinație cu diverse fructe uscate (prune uscate, caise uscate, fructe goji uscate), fiind un aliment care fortifică sistemul imunitar.
Mai mult despre nucile pecan: Nucile pecan - beneficii și utilizări
9. Fisticul
Fisticul (Pistacia vera – denumit și „migdala verde”, familia Anacardiaceae, atinge înălțimi cuprinse între 3 – 10 m, rezistând până la 300 de ani și este originar din Siria, răspândindu-se apoi în Asia Centrală, Pakistan, Afganistan și altele . Inflorescența se formează în mănunchiuri din care se dezvoltă fructele înconjurate de un înveliș verde din care iese la coacere miezul de fistic.
Fisticul este un aliment menționat în Biblie, alături de migdale, măsline și mirodenii, reprezentând „cele mai bune roade ale țării” Canaan, pe vremea Patriarhului Iacov.
Fisticul este foarte apreciat de vegetarieni pentru proprietățile sale nutritive, care contribuie la scăderea factorilor de risc ai bolilor cardiovasculare.
Asemenea nucilor menționate anterior, fisticul conține vitamine din grupa B, benefice pentru transmiterea impulsurilor în sistemul nervos. De asemenea, fisticul are cel mai mare conținut de potasiu dintre toate nucile, mineral care ajută la buna funcționare a inimii.
Fibrele alimentare din fistic ajută digestia, iar fitosterolii pe care-i conține drupa de fistic au efect antioxidant – benefic pentru a avea un colon sănătos.
Mai mult despre fistic: Fisticul - 20 de beneficii uimitoare pentru sănătatea ta!
10. Nucile
Nucile sunt fructele nucului (Juglans Regia, din familia botanică Juglandaceae, fiind adus din Persia de romani în primele secole după Hristos). Despre coaja verde a nucii, care are proprietăți terapeutice, găsim menționări încă din antichitate - Galen, Dioscoride, dar și Pliniu cel Bătrân, în cele 37 de cărți ale lucrării sale „Histria naturalis”, în care sunt prezentate calitățile terapeutice a peste 20 de fructe.
Miezul de nucă, având forma unui creier, a fost recomandată încă din vechime pentru sistemul nervos.
Nucile au un conținut foarte ridicat de grăsimi (63 g / 100 g de nuci), oferind beneficii nutritive foarte mari, fiind recomandate atât oamenilor bolnavi (celor slăbiți, convalescenților), cât și oamenilor sănătoși.
Nucile proaspete au un conținut de apă de 17%, iar cele uscate nu conțin apă aproape deloc. Nucile conțin proteine (15 g/100g miez de nucă), grăsimi, hidrați de carbon, săruri de sodiu (4mg /100 g nuci), calciu, fosfor, fier, vitamine (A, B1, B2, B3 și C).
¹ Mircea Alexan și Ovidiu Bojor, Fructele și legumele – factori de terapie naturală, ed. Ceres, 1983.
² Gabriela Schwarz, Nucile și sănătatea, Editura Casa, 2016
3 Seminte si fructe oleaginoase – Pecanul (Carya illinoinensis)
Articole similare
- Se știe că pentru a avea o alimentație completă lipidele nu trebuie să lipsească din hrana noastră. Așadar oamenii au ajuns de-a lungul timpului să descopere care sunt plantele, semințele și nucile care reprezintă adevărate izvoare de nutrienți și de grăsime vegetală. Voi trata aici care sunt cele mai apreciate 10 nuci care ne oferă energie, asigurându-ne o digestie sănătoasă și prevenindu-ne de...
- Consumul regulat de nuci, precum migdalele, este asociat cu o multitudine de beneficii pentru sănătatea omului: întărirea sistemului cardiovascular; acoperirea necesarului de proteine al organismului; controlul greutății corpului; te ajută să ai un somn odihnitor; mărește speranța de viață. Însă nu despre beneficii mi-am propus să discut astă...
Comentarii